Jocul ca oglindă a emoțiilor copilului
Vă este cunoscut sentimentul când copilul se întoarce de la grădiniță și la întrebarea „Cum a fost?” răspunde scurt: „Bine.” Și conversația se încheie acolo. Dar dumneavoastră ați vrea să știți mai mult. Are prieteni la grădiniță? Este fericit acolo? Se înțelege cu educatoarea? Nu se simte singur sau confuz? Copiii, mai ales în perioada preșcolară, nu știu întotdeauna cum să exprime ceea ce simt. Sau nu vorbesc despre sentimentele lor – nu pentru că nu vor, ci pentru că încă învață cum să le exprime în cuvinte.
Jocul poate fi acea limbă pe care o înțeleg. Iar dumneavoastră puteți deveni o ascultătoare atentă.
De ce se exprimă copilul prin joc?
Copiii percep lumea prin trăiri, emoții și imaginație. Realitatea lor cotidiană se împletește cu fantezia – și asta se reflectă și în joc. Când se joacă cu figurine, păpuși, plușuri sau alte personaje, proiectează adesea în mod inconștient propriile emoții, experiențe sau conflicte interioare. Astfel, jocul devine oglinda lumii lor interioare.
Dacă aveți impresia că al dumneavoastră copil nu povestește prea multe, încercați să-l observați în timp ce se joacă. Sau mai bine – intrați în joc alături de el.
Cum să procedați: un ghid practic
Acordați-vă timp liniștit, așezați-vă pe podea împreună și scoateți figurinele, păpușile sau jucăriile preferate. Pot fi animale, personaje LEGO, figuri magnetice sau orice alt obiect drag copilului. Spuneți, de exemplu:
„Hai să ne jucăm de-a grădinița. Cine este educatoarea? Tu cine ești? Și cine sunt prietenii tăi?”
Lăsați copilul să decidă cine este cine. Observați cum se comportă personajele, ce spun și cum interacționează. În aceste scenarii se pot ascunde mai multe lucruri decât ați crede.
Reacții la care merită să fiți atentă
1. Respingerea sau ignorarea unei figurine
- Dacă copilul dumneavoastră evită complet o figurină sau o tratează ostil, poate fi un indiciu al unei tensiuni reale cu un alt copil de la grădiniță. Poate că este exclus, ignorat sau chiar agresat.
- Încercați să întrebați: „De ce nu vrea această figurină să se joace cu ceilalți?” sau „Cum se simte când nu este invitată la masă?”
2. O figurină foarte dominantă, care le comandă tuturor
- Dacă apare o figurină care controlează totul, strigă sau dă ordine, aceasta poate reflecta o autoritate – o educatoare, un copil mai mare sau chiar un adult. Prin acest personaj, copilul exprimă cum percepe puterea și controlul.
- Întrebați: „Ce fac ceilalți când această figurină le spune mereu ce să facă? Le place?”
3. Repetarea conflictelor sau a scenelor triste
- Dacă jocul se învârte în jurul certurilor, plânsului, despărțirii sau pedepselor, poate fi un semnal că ceva îl frământă. Copiii repetă prin joc experiențele pe care încă nu le-au procesat – fie ele pozitive sau negative.
- Întrebați cu delicatețe: „S-a întâmplat vreodată ceva asemănător la grădiniță?” sau „Cum s-a simțit această figurină când a rămas singură?”
4. Armonie, cooperare și râsete
- Dacă figurinele se îmbrățișează, construiesc împreună sau se ajută, e un semn minunat că copilul dumneavoastră percepe mediul ca fiind sigur și prietenos. Poate că și-a făcut un prieten nou sau a trăit o experiență pozitivă.
- Întrebați firesc: „Ai și tu pe cineva la grădiniță cu care te joci așa de frumos?”
Jocul nu minte – dar nu trebuie forțat
Este important să nu interveniți prea mult în joc. Nu criticați, nu oferiți soluții. Fiți prezentă, atentă și empatică. Dacă copilul nu dorește să vorbească despre joc, respectați acest lucru. De multe ori, simpla prezență este suficientă – copilul va exprima singur ceea ce simte.
Și nu uitați – chiar dacă pare că „doar vă jucați”, faceți ceva extrem de valoros. Oferiți copilului o modalitate autentică de exprimare. Iar în această etapă de viață, este cea mai sinceră formă de comunicare.
Un sfat final: creați un colț de joc pentru conversații
Dacă veți amenaja un mic colț în sufragerie sau în camera copilului, cu figurine, animale și accesorii simple (căsuță, masă, mașinuță, pat), veți crea un spațiu în care jocul va deveni o parte firească a zilei. Iar conversațiile? Vor apărea de la sine – fără să mai întrebați: „Ei, cum a fost azi?”